Chapter 20

Abbandunà l'Apprizazioni è Senza Pruccupazioni

绝学无忧。唯之与阿,相去几何?善之与恶,相去若何?人之所畏,不可不畏。荒兮其未央哉!
众人熙熙,如享太牢,如春登台。我独泊兮其未兆,如婴儿之未孩;累累兮若无所归。
众人皆有余,而我独若遗。我愚人之心也哉!沌沌兮!
俗人昭昭,我独昏昏。俗人察察,我独闷闷。澹兮其若海,飂兮若无止。
众人皆有以,而我独顽且鄙。我独异于人,而贵食母。
Abbandunà l'apprizioni è senza pruccupazioni. U rispettu è u rimprociu, quantu sò luntani? U beni è u mali, quantu si spartanu? Ciò chì l'omi temenu, ùn si pò micca temè. Quantu sò stesi è senza fine! Tutti si rallegranu, come se participessinu à un grande festinu, comme se salissinu à un pinnaculu in primavera. Eiu solu rimaniu indifferente, senza segnu, cum'è un ziteddu ch'è ùn hà micca ancu risu. Straccu, cum'è unu chì ùn trova micca a so casa. Tutti hanu abbastanza, è eiu solu pare chì mancu. Chjéu un core d'omicu stupitu! Confusu! A ghjente ordinaria brilla, eiu solu sò offuscatu. A ghjente ordinaria osserva cun attenzione, eiu solu sò distrattu. Calmu cum'è u mare, erraticu cum'è u ventu senza posa. Tutti ponu fà qualcosa, è eiu solu sò ostinatu è umile. Eiu solu sò diversu da l'altri, nutrighjendu mi di a nostra madre.

Riflessione Prufonda

Di chì tratta stu capitulu?

Stu capitulu face un cuntrastu trà u saggiu è a società. Mentre tutti currenu daretu à u piacè, à a ricunnoscenza, à u successu, u saggiu rimane in pace, simpliciu, indifferente à u giudiziu di l'altri. U saggiu si nutrisce di l'essenza, di a fonte, di ciò chì esiste dapoi sempre. Questu capitulu ci ricorda chì a vera libertà vene da u lascià andà u paragone, u temore, u disideriu di piacè.

Cumu si ripiliche à mè?

Eiu sentu stu capitulu tocchà a mo anma. Spessu mi sentu diversu, fora di locu, senza vulè seguità a folla. Quande tutti parlanu di successu è di realizazioni, eiu cercu a quiete è a simplicità. Stu sentu di esse fora di Postu pò esse solitudine, ma ancu pace. U saggiu ci ricorda chì a via di a natura ùn hè micca populare, ma hè vera.

Chì devi fà oghje?

Oghje osservaghju eiu i mo disiji è e mo reazioni. Sè eiu sentu u bisognu di impressiunà qualchissia o di parè à a norma, fermighju è respiru. Cercheraghju in me quellu locu calmu, simile à u mare, induve nimu ùn pò toccammi.

Capituli Correlati

A Mio Riflessione

What does this chapter inspire in you? How will you apply it?

Ask Laotzu About This Chapter Full chat →