Chapter 20
Abbandunà l'Apprizazioni è Senza Pruccupazioni
Original
众人熙熙,如享太牢,如春登台。我独泊兮其未兆,如婴儿之未孩;累累兮若无所归。
众人皆有余,而我独若遗。我愚人之心也哉!沌沌兮!
俗人昭昭,我独昏昏。俗人察察,我独闷闷。澹兮其若海,飂兮若无止。
众人皆有以,而我独顽且鄙。我独异于人,而贵食母。
Traduzzione
Riflessione Prufonda
Di chì tratta stu capitulu?
Stu capitulu face un cuntrastu trà u saggiu è a società. Mentre tutti currenu daretu à u piacè, à a ricunnoscenza, à u successu, u saggiu rimane in pace, simpliciu, indifferente à u giudiziu di l'altri. U saggiu si nutrisce di l'essenza, di a fonte, di ciò chì esiste dapoi sempre. Questu capitulu ci ricorda chì a vera libertà vene da u lascià andà u paragone, u temore, u disideriu di piacè.
Cumu si ripiliche à mè?
Eiu sentu stu capitulu tocchà a mo anma. Spessu mi sentu diversu, fora di locu, senza vulè seguità a folla. Quande tutti parlanu di successu è di realizazioni, eiu cercu a quiete è a simplicità. Stu sentu di esse fora di Postu pò esse solitudine, ma ancu pace. U saggiu ci ricorda chì a via di a natura ùn hè micca populare, ma hè vera.
Chì devi fà oghje?
Oghje osservaghju eiu i mo disiji è e mo reazioni. Sè eiu sentu u bisognu di impressiunà qualchissia o di parè à a norma, fermighju è respiru. Cercheraghju in me quellu locu calmu, simile à u mare, induve nimu ùn pò toccammi.
Capituli Correlati
A Mio Riflessione
What does this chapter inspire in you? How will you apply it?