Chapter 4

U Tao in a so vacuità

道冲,而用之或不盈。渊兮,似万物之宗。
挫其锐,解其纷,和其光,同其尘。湛兮,似或存。
吾不知谁之子,象帝之先。
U Tao hè vacuu, eppure aduprendu lu ùn si compie mai.
Oh, fundi issu! Pari u patrone di tuttu ciò chì esiste.
Limulicheghja i spiculi, dissolvu e controversie,
attutisce a luce, mi mescu cù a polvara.
Tacitu! Pari esiste.
Ùn so micca chi l'hà ingeneratu:
pria chì l'Imperatore di u celu.

Riflessione Prufonda

Di chì tratta stu capitulu?

Quessu capitulu discrivi u Tao cum'è una vacuità infinita, una fonzena senza fundu chì pare esse a risorsa originaria di tuttu ciò chì esiste. U Tao limulicheghja ciò chì hè aguzzu, dissolve ciò chì hè cunfuso, attutisce a luce troppu splendente, è si mesca cù a polvera di a terra. Hè un vacuità misteriosa chì, eppure, cuntene tuttu. Nimu sa induv'ellu veni; esistia priamente à l'Imperatore di u celu.

Cumu si ripiliche à mè?

Trovu in quessa descrizzione di u Tao una lezzione nantu à a forza di a humiltà è di u lascià andà. In a mo vita, tendu à vulè spicculà, à esse sempre più luminosu è più visibile. Ma stu capitulu mi ricorda chì a vera putenza vene da u fà si vacu, da u mesculà si incù l'ordinariu senza attraccà l'attenzione. A vacuità ùn hè micca mancanza, hè pussibilità infinita.

Chì devi fà oghje?

Oghje, praticheghju u fà si vacuu: parlendu menu è ascutendu di più, ùn circendu micca di sempre spicculà in e riunioni, è accettendu e mansarde è e situazioni ordinaria senza vulè sempre esse al centru di l'attenzione. Lasceraghju u Tao travaglià attraversu mia senza imposà a mo presenza.

Capituli Correlati

A Mio Riflessione

What does this chapter inspire in you? How will you apply it?

Ask Laotzu About This Chapter Full chat →